dupa ce am avut o prima zi de scoala nu foarte buna se pare ca lucrurile au luat o intorsatura frumoasa. cel putin acum am inceput sa cunosc mai multe persoane din clasa (thanks to the friday bar).
se pare ca nu e dracul chiar asa de negru...
grupurile se pot schimba, oamenii nu sunt chiar atat de rai pe cat par, daca cauti putin gasesti persoane cu care sa ai ce discuta si pe care sa le incluzi in grupul tau de prieteni de la scoala.
miercuri, 29 august 2007
luni, 27 august 2007
first day at school
dupa ce am petrecut vreo 4 luni prin copenhaga, am aplicat pt facultate, am asteptat sa fiu chemata la interviu, am fost la interviu, si am tremurat toata in fata consilierul scolar care sa ocupa cu chestiile astea, am fost admisa. unul dintre cele mai fericite momente. a urmat apoi toata harababura cu viza... am asteptat aproape 2 luni pt ea pt simplul motiv ca nu mi`o puteau oferi decat inainte cu 2 sapt inainte de a incepe scoala. si dai si asteapta. apoi a venit confirmarea k imi dau viza du`te si faci acte etc
asa trecand peste toata aceasta perioada...am inceput scoala!!!
asa ca m`am trezit eu frumusel de dimineatza, m`am imbracat si m`am pregatit (lucru pe care nu`l fac foarte des, ci de obicei stau si mai lenevesc in pat vreo 1 ora), mi`au luat iubitu de manutza (vroiam sa fie langa mine) si am plecat la scoala.
m`am simtit exact ca in clasa I. si ce e si mai ciudat e ca nici macar atunci cand am inceput o facultate acasa nu m`am simtit asa. cel putin atunci stiam ca sunt sanse sa dau de fosti colegi sa e mult mai usor sa comunici, dar aici...sa zicem ca nu a fost chiar asa de usor.
fiind foarte multi elevi ne`au impartit in 2 clase, si pt ca fiecare clasa are vreo 70 si ceva de studenti ne`au mai impartit si in grupe. ok curioasa iau materialul pe care ni l`au pregatit profesorii si incep sa ma caut sa vad ce si cum si unde. ma gasesc pe lista, aflu ca am profesori foarte buni, hai sa vad si grupul in care sunt. observ ca sunt foarte multi romani ... lucrul care ciudat nu ma bucura, si dau si de numele meu. great macar sunt pe lista...
incep profii sa vb, sa explice ce si cum si cum se desfasoara activitatea in cele 20 de saptamani de cursuri, ne explica ca principala trasatura a studentilor de aici e ca sunt frustrati...participam la niste jocuri care ar trebui sa ne faca sa comunicam intre noi, dau si de romanii nostrii, si apoi ne grupeaza si ... si ne lasa sa comunicam si sa aflam cei cu ceilalti de la noi din grupa.
aflu ca am in grupa inspre mii de nationalitati (chinezi, pakistanezi, nepalezi, danezi, ucranieni, etc) si trag aer in piept. hai sa comunicam...singura persoana cu care reusesc sa ma inteleg e o tipa louise, daneza la origine, dar plimbata prin toata europa. apoi fac cunostiinta cu restul grupei. jumatate din nume nici macar nu pot sa le pronunt...un inceput promitator...
e timpul sa ies la o tigara...deja ma doare capul
ies in curte si in sfarsit o figura cunoscuta...dau de un fost coleg de`al prietenului meu. thank god i`m saved. apare si louise...parca mai seamana a conversatie.
concluzie: 1.sper ca pe perioada urmatoare sa pot sa gasesc si eu persoane cu care sa pot sa discut si sa inteleg ce vorbesc.
2. macar am gasit o persoana cu care pot lucra in viitor asa ca examenele mele sper sa fie mai usoare decat par.
asa trecand peste toata aceasta perioada...am inceput scoala!!!
asa ca m`am trezit eu frumusel de dimineatza, m`am imbracat si m`am pregatit (lucru pe care nu`l fac foarte des, ci de obicei stau si mai lenevesc in pat vreo 1 ora), mi`au luat iubitu de manutza (vroiam sa fie langa mine) si am plecat la scoala.
m`am simtit exact ca in clasa I. si ce e si mai ciudat e ca nici macar atunci cand am inceput o facultate acasa nu m`am simtit asa. cel putin atunci stiam ca sunt sanse sa dau de fosti colegi sa e mult mai usor sa comunici, dar aici...sa zicem ca nu a fost chiar asa de usor.
fiind foarte multi elevi ne`au impartit in 2 clase, si pt ca fiecare clasa are vreo 70 si ceva de studenti ne`au mai impartit si in grupe. ok curioasa iau materialul pe care ni l`au pregatit profesorii si incep sa ma caut sa vad ce si cum si unde. ma gasesc pe lista, aflu ca am profesori foarte buni, hai sa vad si grupul in care sunt. observ ca sunt foarte multi romani ... lucrul care ciudat nu ma bucura, si dau si de numele meu. great macar sunt pe lista...
incep profii sa vb, sa explice ce si cum si cum se desfasoara activitatea in cele 20 de saptamani de cursuri, ne explica ca principala trasatura a studentilor de aici e ca sunt frustrati...participam la niste jocuri care ar trebui sa ne faca sa comunicam intre noi, dau si de romanii nostrii, si apoi ne grupeaza si ... si ne lasa sa comunicam si sa aflam cei cu ceilalti de la noi din grupa.
aflu ca am in grupa inspre mii de nationalitati (chinezi, pakistanezi, nepalezi, danezi, ucranieni, etc) si trag aer in piept. hai sa comunicam...singura persoana cu care reusesc sa ma inteleg e o tipa louise, daneza la origine, dar plimbata prin toata europa. apoi fac cunostiinta cu restul grupei. jumatate din nume nici macar nu pot sa le pronunt...un inceput promitator...
e timpul sa ies la o tigara...deja ma doare capul
ies in curte si in sfarsit o figura cunoscuta...dau de un fost coleg de`al prietenului meu. thank god i`m saved. apare si louise...parca mai seamana a conversatie.
concluzie: 1.sper ca pe perioada urmatoare sa pot sa gasesc si eu persoane cu care sa pot sa discut si sa inteleg ce vorbesc.
2. macar am gasit o persoana cu care pot lucra in viitor asa ca examenele mele sper sa fie mai usoare decat par.
luni, 20 august 2007
trust
nu poti iubi pe cineva dak nu ai incredere in acea persoana
cata incredere poti avea intr'o persoana pe care ai vazut'o d cateva ori in viatza, cat de mult poti sa t bazezi p promisiuni venite din partea unei persoane cu care nu ai discutat decat prin intermediul internetului...? raspunsul...destul de multa.
unii reusesc sa faca acest lucru...dar pentru a reusi au nevoie de un semn din partea acelei persoane. un semn care de cele mai multe ori nu este atat de evident si de obicei vine knd nu te astepti.
uite asa prin simplu fapt k ai incredere in cineva urmezi acea persoana in viatza, in viitoarele actiuni pe care le va intreprinde pana in clipa in care acea incredere iti este tradata si atunci universul tau se zguduie.
totusi de cata incredere ai nevoie pt a iubi p cineva...foarte multa. dak totul merge bine relatia devine o relatie in care sunt 2 persoane implicate, o relatie in care tre' sa comunici, sa lupti si sa iti depui toate fortele. deciziile nu le mai ia o singura persoana, ci atributiile sunt impartite la 2. in acest moment intervine increderea. hotararile luate nu sunt contestate, ci devin discutate, actiunile celuilalt nu par suspicioase, nu isi face aparitia neincrederea.
nu sunt cea mai in masura sa dea sfaturi la acest capitol, dar cred k persoanele au nevoie sa aiba incredere in cineva si mai ales in ceva. acest lucru te face sa lupti, sa mergi mai departe. dak ai incredere ai speranta si se stie foarte bine k speranta moare ultima.
increderea intr'o persoana m'a determinat sa las in urma planuri si persoane. am primit in schimb un lucru mult mai pretios, o viatza linistita alaturi de persoana iubita. am dobandit forta de a imi crea un viitor mult mai bun. acum am posibilitatea de a avea langa mine p cineva care sa ma ajute, am posibilitatea de a deveni o persoana mult mai buna.
intr'adevar sacrificiul este unul destul de mare...nu mai am langa mine mereu prietenii p care ii aveam in romania, nu mai am langa mine familia, dar toate aceste lucruri mi'au dezvaluit care imi sunt adevaratii prietenii, m'au facut sa inteleg kt de importanta este familia.
crissu, cosmin, vio, goe... prieteni f buni care m'au incurajat si m'au ajutat foarte mult sa ajung aici. mama, tata au renuntat la a ma avea aproape d ei...sunt persoane care au avut incredere in mine si carora le multumesc foarte mult pentru acest lucru.
si cea mai raspunzatoare persoana este iubitul meu care mi'a oferit semnul pe care nu l'am vazut atunci, dar care a insistat pana in clipa in care mi'a castigat increderea
cata incredere poti avea intr'o persoana pe care ai vazut'o d cateva ori in viatza, cat de mult poti sa t bazezi p promisiuni venite din partea unei persoane cu care nu ai discutat decat prin intermediul internetului...? raspunsul...destul de multa.
unii reusesc sa faca acest lucru...dar pentru a reusi au nevoie de un semn din partea acelei persoane. un semn care de cele mai multe ori nu este atat de evident si de obicei vine knd nu te astepti.
uite asa prin simplu fapt k ai incredere in cineva urmezi acea persoana in viatza, in viitoarele actiuni pe care le va intreprinde pana in clipa in care acea incredere iti este tradata si atunci universul tau se zguduie.
totusi de cata incredere ai nevoie pt a iubi p cineva...foarte multa. dak totul merge bine relatia devine o relatie in care sunt 2 persoane implicate, o relatie in care tre' sa comunici, sa lupti si sa iti depui toate fortele. deciziile nu le mai ia o singura persoana, ci atributiile sunt impartite la 2. in acest moment intervine increderea. hotararile luate nu sunt contestate, ci devin discutate, actiunile celuilalt nu par suspicioase, nu isi face aparitia neincrederea.
nu sunt cea mai in masura sa dea sfaturi la acest capitol, dar cred k persoanele au nevoie sa aiba incredere in cineva si mai ales in ceva. acest lucru te face sa lupti, sa mergi mai departe. dak ai incredere ai speranta si se stie foarte bine k speranta moare ultima.
increderea intr'o persoana m'a determinat sa las in urma planuri si persoane. am primit in schimb un lucru mult mai pretios, o viatza linistita alaturi de persoana iubita. am dobandit forta de a imi crea un viitor mult mai bun. acum am posibilitatea de a avea langa mine p cineva care sa ma ajute, am posibilitatea de a deveni o persoana mult mai buna.
intr'adevar sacrificiul este unul destul de mare...nu mai am langa mine mereu prietenii p care ii aveam in romania, nu mai am langa mine familia, dar toate aceste lucruri mi'au dezvaluit care imi sunt adevaratii prietenii, m'au facut sa inteleg kt de importanta este familia.
crissu, cosmin, vio, goe... prieteni f buni care m'au incurajat si m'au ajutat foarte mult sa ajung aici. mama, tata au renuntat la a ma avea aproape d ei...sunt persoane care au avut incredere in mine si carora le multumesc foarte mult pentru acest lucru.
si cea mai raspunzatoare persoana este iubitul meu care mi'a oferit semnul pe care nu l'am vazut atunci, dar care a insistat pana in clipa in care mi'a castigat increderea
duminică, 19 august 2007
in the morning
Wakin' up to find another day
The moon got lost again last night
But now the sun has finally had it's say
I guess I feel alright
And all I know is you've got to give me everything
And nothing else, cause you know I'd give you all of me
I'd give you everything that I am
I'm handin over everything that I've got
Cause I wanna have a really true love
Don't ever wanna have to go and give you up
Stay up till four in the morning and the tears are pouring
And I wanna make it worth the fight
What have we been doing for all this time
Baby if we're gonna do it come and do it right
All I wanted was to know I'm safe
Don't wanna lose the love I found
Remember when you said that you would change
Don't let me down
nice lyrics (gwen stefany-4 in the morning)
cam asa m'am simtit in prima dimineatza aici...
The moon got lost again last night
But now the sun has finally had it's say
I guess I feel alright
And all I know is you've got to give me everything
And nothing else, cause you know I'd give you all of me
I'd give you everything that I am
I'm handin over everything that I've got
Cause I wanna have a really true love
Don't ever wanna have to go and give you up
Stay up till four in the morning and the tears are pouring
And I wanna make it worth the fight
What have we been doing for all this time
Baby if we're gonna do it come and do it right
All I wanted was to know I'm safe
Don't wanna lose the love I found
Remember when you said that you would change
Don't let me down
nice lyrics (gwen stefany-4 in the morning)
cam asa m'am simtit in prima dimineatza aici...
sâmbătă, 18 august 2007
the new home
libera in sfarsit sau mai bine zis aksa in sfarsit...e ciudat cum o simpla intamplare iti poate schimba viatza... vara trecuta cunoasteam o persoana p care o treceam la grupul de cunostiinte, cu care nu prea aveam multe in comun si ale carei "figuri" ma enervau doar pt simplul motiv care avea mai multe ca mine. ne'am cunoscut din intamplare, mergeam la plaja si ne'am oprit sa luam pe cineva, cel mai bun prieten al unui prieten. au trecut 6 luni de la aceea intamplare. nu am mai vb nu mai stiam nimic unul de celalalt, totusi curiozitatea mea, cred k tre' sa fac ceva cu ea, m'a impins sa ii cer id'ul d mess. uite asa viatza mea s'a schimbat...
am inceput o noua relatie, cu o persoana despre care nu'mi aminteam dekt k ma atragea foarte mult, dar ma enerva faptul k tot timpul trebuia sa fie "mai cu mot k mine" si k era plecat din tara. "aksa in sfarsit"...casa mea a devenit o camera de camin din copenhaga. am inceput o viatza noua alaturi d o persoana noua.
tara noua, oras nou, limba noua, totul diferit...cat de diferita este civilizatia aici, cat de diferiti sunt oamenii...o lume noua, nu ma poate opri nimeni imi pot crea viatza p care mi'am dorit'o si am langa mine lucrul cel mai important, persoana iubita, punctul meu d sprijin.
am inceput o noua relatie, cu o persoana despre care nu'mi aminteam dekt k ma atragea foarte mult, dar ma enerva faptul k tot timpul trebuia sa fie "mai cu mot k mine" si k era plecat din tara. "aksa in sfarsit"...casa mea a devenit o camera de camin din copenhaga. am inceput o viatza noua alaturi d o persoana noua.
tara noua, oras nou, limba noua, totul diferit...cat de diferita este civilizatia aici, cat de diferiti sunt oamenii...o lume noua, nu ma poate opri nimeni imi pot crea viatza p care mi'am dorit'o si am langa mine lucrul cel mai important, persoana iubita, punctul meu d sprijin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
