first day at school

dupa ce am petrecut vreo 4 luni prin copenhaga, am aplicat pt facultate, am asteptat sa fiu chemata la interviu, am fost la interviu, si am tremurat toata in fata consilierul scolar care sa ocupa cu chestiile astea, am fost admisa. unul dintre cele mai fericite momente. a urmat apoi toata harababura cu viza... am asteptat aproape 2 luni pt ea pt simplul motiv ca nu mi`o puteau oferi decat inainte cu 2 sapt inainte de a incepe scoala. si dai si asteapta. apoi a venit confirmarea k imi dau viza du`te si faci acte etc

asa trecand peste toata aceasta perioada...am inceput scoala!!!
asa ca m`am trezit eu frumusel de dimineatza, m`am imbracat si m`am pregatit (lucru pe care nu`l fac foarte des, ci de obicei stau si mai lenevesc in pat vreo 1 ora), mi`au luat iubitu de manutza (vroiam sa fie langa mine) si am plecat la scoala.
m`am simtit exact ca in clasa I. si ce e si mai ciudat e ca nici macar atunci cand am inceput o facultate acasa nu m`am simtit asa. cel putin atunci stiam ca sunt sanse sa dau de fosti colegi sa e mult mai usor sa comunici, dar aici...sa zicem ca nu a fost chiar asa de usor.

fiind foarte multi elevi ne`au impartit in 2 clase, si pt ca fiecare clasa are vreo 70 si ceva de studenti ne`au mai impartit si in grupe. ok curioasa iau materialul pe care ni l`au pregatit profesorii si incep sa ma caut sa vad ce si cum si unde. ma gasesc pe lista, aflu ca am profesori foarte buni, hai sa vad si grupul in care sunt. observ ca sunt foarte multi romani ... lucrul care ciudat nu ma bucura, si dau si de numele meu. great macar sunt pe lista...

incep profii sa vb, sa explice ce si cum si cum se desfasoara activitatea in cele 20 de saptamani de cursuri, ne explica ca principala trasatura a studentilor de aici e ca sunt frustrati...participam la niste jocuri care ar trebui sa ne faca sa comunicam intre noi, dau si de romanii nostrii, si apoi ne grupeaza si ... si ne lasa sa comunicam si sa aflam cei cu ceilalti de la noi din grupa.
aflu ca am in grupa inspre mii de nationalitati (chinezi, pakistanezi, nepalezi, danezi, ucranieni, etc) si trag aer in piept. hai sa comunicam...singura persoana cu care reusesc sa ma inteleg e o tipa louise, daneza la origine, dar plimbata prin toata europa. apoi fac cunostiinta cu restul grupei. jumatate din nume nici macar nu pot sa le pronunt...un inceput promitator...
e timpul sa ies la o tigara...deja ma doare capul
ies in curte si in sfarsit o figura cunoscuta...dau de un fost coleg de`al prietenului meu. thank god i`m saved. apare si louise...parca mai seamana a conversatie.
concluzie: 1.sper ca pe perioada urmatoare sa pot sa gasesc si eu persoane cu care sa pot sa discut si sa inteleg ce vorbesc.
2. macar am gasit o persoana cu care pot lucra in viitor asa ca examenele mele sper sa fie mai usoare decat par.