my first...

website...dupa zile pline de nervi pentru ca nu puteam sa inteleg nimic din ce mi se preda la scoala, plansete si crize de isterie - "eu am fost as la matematica chimie si fizica in liceu si nu sunt in stare sa invat 2 programe idioate, de ce m`am luat dupa gura lu` mama sa vin acasa? trebuia sa stau aici sa imi vad de scoala", etc etc - am reusit sa fac primul meu website. a fost nevoie doar de cineva care sa`mi explice ca la copiii mici si prosti ce face una si ce face alta. apoi am inceput sa fiu eu viteaza, sa imi vina sute de idei, sa zic ca vreau si aia si aia si ailalta, sa fac persoana de langa mine sa ajunga la limita dintre disperare si nervozitate. in fine...vreo 3 tipete mai puternice care mi`au fost adresate m`au facut sa revin cu picioarele pe pamant si sa ma pun pe munca. si am muncit...vreo 7 ore in fata calculatorului, fara pauza de tigare, fara pauza de suc, nimic, nimic. rezultatul ? www.amurs.monline.dk
runaway thought...se spune ca in fiecare relatie exista un pahar jumatate plin cu venin si apoi peste este adaugata o jumatate de pahar de miere. se pare ca in 8 luni mierea deja incepe sa se amestece cu veninul. incep grijile, probleme adevarate, faptul ca inca nu mi`am gasit un job...toate aceste lucruri incep sa se inglobeze in mierea care a mai ramas. intrebarea este ce faci cand nu mai suporti certurile, cand parca tot ceea ce zici este inteles gresit...atunci iti vine in minte gandul de a pleca si de a lasa totul in urma. dar se pare ca daca totul este doar o simpla neintelegere sau daca stai si gandesti situatia la rece nu o mai faci... sau poate iubesti prea mult persoana de langa tine si pur si simplu vrei sa pleci, dar nu te poti dezlipi...
job...daca se poate numi job...am deja aproape 6 luni de cand am venit in copenhaga si datorita unor probleme - viza, scoala si faptul ca nu stiu daneza - nu am putut sa imi gasesc ceva de munca. dar se pare ca cineva acolo sus ma iubeste si mi`a oferit un degetel mic de tot. un job, e drept doar de 3 saptamani, dar la urma urmei e bun si ala. asa ca ma trezesc eu frumos de dimineatza, ma imbrac, ma pregatesc si o tai la lucru - prima zi...cum ar fi sa intarzii si sa fac impresie proasta, am nevoie de jobul asta - ajung la locul respectiv, un hotel din copenhaga, ma ia in primire managerul, imi da ustensile in mana - am uitat sa specific ce fel de job este sunt "maid for the public spaces" - si imi zice ai de facut asta, apoi asta si termini cu asta. ok...incerc sa vb despre salariu, contract...lucrurile care ma interesau intr`adevar, dar se pare ca nu intelege aluzia (sau doar se preface). ma apuc de lucru...in 2 ore terminasem tot ma duc sa vb despre program...aflu ca incep in fiecare dimineatza la ora 6 (traducere = ma trezesc in fiecare dimineatza la 4 30) si lucrez doar 4 ore pe zi. apoi mai aflu ceva interesant...in definirea spatiului public intra nu numai holul de la receptie si restaurantul, ci si barul, receptia, terasa, toaletele, subsolul, toaletele din restaurant...ok asta e...la uma urmei nu e multa munca si daca ma fortez putin ma obisnuiesc cu programul. deja s`au facut 3 ore de cand sunt la munca...inca putin si gata plec acasa... mi se mai da ceva de lucru...ajung acasa, stau bine sa ma gandec si concluzionez ca ar trebui sa incerc inca 1 saptamana sa vad dak fac fata. se pare ca degetelul ala dat nu prea merita sa fie tras pana apuc toata mana...asta e, nu poti gasi intotdeauna din prima ceva care sa iti convina, trebuie doar sa incerci iar si iar si iar pana devii multumit.