7 minuni ale Romaniei

1. cat de destepti sunt romani, dar totusi cat de mult prefera sa intre in categoria oamenilor prosti
2. privind modul de guvernare al tarii ne dam seama cat de actual este inca I.L. Caragiale
3. nu exista popor mai inventiv si mai adaptabil decat romanii...ex: sunt peste tot, in intreaga lumea, dai de ei in Scandinavia unde este frig si urat, si in Peninsula Iberica, unde e cald si soare, in America, presupusa tara a tuturor posibilitatilor, cred ca s'au dus acolo ca sa le demonstreze americanilor ca de fapt Romania este tara tuturor posibilitatilor, in Orient unde ciudat sunt foarte apreciati. totusi chiar daca ajung acolo comportamentul unora dintre ei nu se schimba...te trezesti ca te urci in autobuz si la un moment dat auzi in romaneste, sau mai bine zis intr'un limbaj de "cartier" cat de mult te admira romanii pe langa tocmai ce ai trecut
4. avem o tara minunata, dar totusi nimeni nu vrea sa traiasca in ea. nu conteaza frumusetea peisajelor, muntii, marea arhitectura etc atata vreme cat oamenii nu vor sa locuiasca in Romania.
5. gigi becali, otv si implicit dan diaconescu, din dragoste, iarta'ma, irinel columbeanu cu a sa monicutza si alte figuri pitoresti ale romaniei
6. suntem priviti ca un popor cu anumite probleme din punct de vedere financiar, dar totusi apar din ce in ce mai multe vile si vilutze, conturi foarte mari in banca, masini de ultimul tip etc etc etc
cred ca totusi ma voi opri la 6 minuni....

happy happy joy

in sfarsit munca depusa la scoala mi`a fost recunoscuta. dupa vreo 2 saptamani, in care mi`am facut nervii varza si am fost plina de lene si plictiseala, am terminat prima faza a projectului la care lucram tot grupul.
se pare ca munca depusa a avut totusi un impact pozitiv asupra profesoriilor si am reusit sa avem cea mai buna prezentare si cel mai corect raport de pana acum...ce inseamna sa ai pe cineva in ceafa care iti sopteste tot timpul sa te apuci de munk :D
once again happy happy joy

autumn...

deja suntem in mijlocul toamnei. poate ca am doar eu impresia asta, dar toamna nu mi se mai pare la fel ca pana acum. existau o serie de activitati care te faceau sa iubesti acest anotimp: incepea scoala, vremea devenea mai placuta dupa caldurile inabusitoare din timpul verii, incepea vremea ploioasa...doamne cat imi placea ploaia inainte. acum... acum ma deprima...
ce ciudat?! majoritatea lucrurile care imi placea inainte acum nu mai reprezinta nimic
obisnuiam sa ma plimb in ploaie, imi placea la nebunie, ma incarca cu energie. obisnuiam sa adun castane si sa observ natura cum usor usor prevestea venirea iernii, aveam mult mai multa energie, ma bucuram ca se aproprie ziua mea, mergeam sa culeg strugurii din curtea bunicii...acum nimic din lucrurile astea nu imi mai ofera aceeasi satisfactie.
nu ies din casa daca ploua si prefer sa ma cuibaresc in patut, natura mi se pare deprimanta si parca odata cu ea ma descompun si eu, strugurii au fost culesi deja, dar eu nu am participat... toata energia mea parca se scurge odata cu apa de ploaie.
nu gasesc nimic care sa imi confere energie si usor usor incep sa hibernez...
singurul lucru care ma face sa ma ridic din aceasta stare e ... e imbratisarea persoanei iubite. atunci incep sa vibrez...
dar incepe ploaia, natura se schimba si parca imi fura aceasta ultima posibilitate de a reveni la viatza. energia incepe sa apara si ma trezesc ca ma zbat pentru a putea pastra aceasta imbratisare...
intru in depresie si incep sa ma zbat pentru a putea pastra langa mine lucrurile care imi dau energie...si apoi realizez ca de fapt singura posibilitate de a ma ridica din acesta depresie e sa am langa mine acea persoana, sa simt acea imbratisare...

si a mai trecut un an din viatza mea...mi-am spus "la multi ani", mi-am luat inima in dinti si am inceput sa privesc inapoi si sa analizez. nu stiu de ce, dar in fiecare an cand se aproprie ziua mea devin trista si melancolica. cineva mi-a zis mai demult ca ar trebui sa ma bucur ca inaintez in varsta si acumulez mai multa experienta de viatza. nu stiu de ce dar nu ma bucur. fiecare an devine din ce in ce mai palpitant si din ce in ce mai multe griji isi fac aparitia.
acum doi ani incepeau grijile. bac'ul, facultate, deja trebuia sa ma gandesc la viitorul meu...anul trecut pe vremea asta deja aveam un loc de munca si imi vedeam de facultate. anul acesta...anul acesta am facut o schimbare radicala in viatza mea. am renuntat la facultatea din constanta, mai bine zis am inghetat cursurile, mi'am facut frumos bagajele si am plecat intr'o tara straina mie.
daca privesc in spate nu stiu cat din ceea ce am facut pana acum regret. poate ca regret faptul ca nu am stiut cum sa'mi organizez timpul si finantele mai bine, poate regeret ca nu am avut o relatie mai buna cu parintii mei, pentru ca imi lipsesc enorm de mult acum.
si uite asa incepe lista regretelor, dar la un moment dat imi zic "ce o fi o fi" si incetez cu regretele.
ar tebui sa ma concentrez pe viitorul meu. scoala devine din ce in ce mai grea si mai solicitanta, m'am inscris la niste cursuri de daneza, la urma urmei tre' sa invat odata si odata limba asta mai bine incep de acum, totul devine din ce in ce mai clar si totodata greu de atins.
trebuie sa intru in perioada de recuperare, sa incetez sa mai pierd timpul si sa ma axez pe lucruri importante...