deja suntem in mijlocul toamnei. poate ca am doar eu impresia asta, dar toamna nu mi se mai pare la fel ca pana acum. existau o serie de activitati care te faceau sa iubesti acest anotimp: incepea scoala, vremea devenea mai placuta dupa caldurile inabusitoare din timpul verii, incepea vremea ploioasa...doamne cat imi placea ploaia inainte. acum... acum ma deprima...
ce ciudat?! majoritatea lucrurile care imi placea inainte acum nu mai reprezinta nimic
obisnuiam sa ma plimb in ploaie, imi placea la nebunie, ma incarca cu energie. obisnuiam sa adun castane si sa observ natura cum usor usor prevestea venirea iernii, aveam mult mai multa energie, ma bucuram ca se aproprie ziua mea, mergeam sa culeg strugurii din curtea bunicii...acum nimic din lucrurile astea nu imi mai ofera aceeasi satisfactie.
nu ies din casa daca ploua si prefer sa ma cuibaresc in patut, natura mi se pare deprimanta si parca odata cu ea ma descompun si eu, strugurii au fost culesi deja, dar eu nu am participat... toata energia mea parca se scurge odata cu apa de ploaie.
nu gasesc nimic care sa imi confere energie si usor usor incep sa hibernez...
singurul lucru care ma face sa ma ridic din aceasta stare e ... e imbratisarea persoanei iubite. atunci incep sa vibrez...
dar incepe ploaia, natura se schimba si parca imi fura aceasta ultima posibilitate de a reveni la viatza. energia incepe sa apara si ma trezesc ca ma zbat pentru a putea pastra aceasta imbratisare...
intru in depresie si incep sa ma zbat pentru a putea pastra langa mine lucrurile care imi dau energie...si apoi realizez ca de fapt singura posibilitate de a ma ridica din acesta depresie e sa am langa mine acea persoana, sa simt acea imbratisare...
ce ciudat?! majoritatea lucrurile care imi placea inainte acum nu mai reprezinta nimic
obisnuiam sa ma plimb in ploaie, imi placea la nebunie, ma incarca cu energie. obisnuiam sa adun castane si sa observ natura cum usor usor prevestea venirea iernii, aveam mult mai multa energie, ma bucuram ca se aproprie ziua mea, mergeam sa culeg strugurii din curtea bunicii...acum nimic din lucrurile astea nu imi mai ofera aceeasi satisfactie.
nu ies din casa daca ploua si prefer sa ma cuibaresc in patut, natura mi se pare deprimanta si parca odata cu ea ma descompun si eu, strugurii au fost culesi deja, dar eu nu am participat... toata energia mea parca se scurge odata cu apa de ploaie.
nu gasesc nimic care sa imi confere energie si usor usor incep sa hibernez...
singurul lucru care ma face sa ma ridic din aceasta stare e ... e imbratisarea persoanei iubite. atunci incep sa vibrez...
dar incepe ploaia, natura se schimba si parca imi fura aceasta ultima posibilitate de a reveni la viatza. energia incepe sa apara si ma trezesc ca ma zbat pentru a putea pastra aceasta imbratisare...
intru in depresie si incep sa ma zbat pentru a putea pastra langa mine lucrurile care imi dau energie...si apoi realizez ca de fapt singura posibilitate de a ma ridica din acesta depresie e sa am langa mine acea persoana, sa simt acea imbratisare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu