november...

noiembrie...da noiembrie este o luna buna.
interviul pentru job, care a decurs bine, putin diferit fata de ce ma asteptam eu, dar totusi sunt intr'o alta lume..., raspunsul la interviu...m'a tinut in suspans 3 zile, dar s'a meritat. am fost acceptata si sunt cea mai tanara angajata dintr'o companie internationala. se pare ca toti anii in care mama ma forta sa invat franceza s'au dovedit a fi folositori, telenovele au si ele partea lor buna, multumesc mami pentru ca ma punea sa ma uit pentru tine la ele ca sa iti pot povesti ce s'a intamplat, lectiile de "cultura civica" din liceu, anii de ospatarie nu au fost unii irositi, am invatat cum sa cunoasc oamenii si cum sa ii conving si, nu in ultimul rand, intr'adevar o recomandare poate schimba multe lucruri.
am reusit, multumita persoanei iubite, sa aranjez casutza in care ne impartim viatza...
am terminat, in sfarsit, proiectul de la scoala (6 saptamani de nervi, oboseala, stress si lucru intr'un mediu placut dar cu oameni care nu au nici cea mai mica idee legata de ceea ce trebuie sa faca sau despre ceea ce afirma ca deja detin toate informatiile necesare).
am inceput orele de daneza, o limba destul de complicata, pentru ca ceea ce citesti este cu totul diferit de ceea ce scrii, o litera se pronunta in inspe mii d feluri, iar diferenta dintre vocale este una aproape insesizabila. dar totusi imi place. ma provoaca. si daca tot am terminat proiectul de la scoala si mai am ceva timp pana incept munca, adevarata provocare la momentul acesta, de ce sa nu accept provocarea.

acum pot intr'adevar sa afirm ca sunt multumita, ca sunt impaca, ca tot ceea ce mi s'a promis ca voi gasi in clipa in care voi veni aici s'a indeplinit, ca am langa mine o persoana extraodinara, ca sunt implinita. dar sa nu uitam ca esenta umana intotdeuna cere mai mult...