cand am citit prima data versurile de mai jos nu am crezut ca pot fi adevarate...

intre dezamagire si speranta...

Si-acum imi amintesc jocuri de lumini ce cresc in ochii tai atunci cand ii privesc,
Si totul mi se pare firesc
Gasesc in ei lucruri dupa care tanjesc,
Sclipiri ma inconjoara si ma incalzesc,
Topesc ghetari care imi ingradesc,
Sentimente pe care nu mai reusesc
Si nici nu vreau sa le opresc,NU!
Glasul tau astupa glasul ratiunii
Ma simt nemuritor in infinitul fractiunii de secunda,
Cad prada fictiunii unui vis neimplinit,
Ma simt contopit cu un suflet care poate fi menit ,
Cand dintr-o data!
Luminile se sting in jurul meu
Ma afund in intunericul greu,
Aud o voce si simt o mana pe umarul meu.

Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi d amintiri,
Cuvinte,atingeri,priviri....

Abia acum incep sa simt ploaia rece
Si-aud aceasi voce care spune:
"Lasa totul trece!"
Dar eu sunt cel ce credea ca a invatat ca demonii au fete de ingeri
Si ingerii de fapt nu exista
Privirea-mi trista tinteste dezorientata si-n ea insista
Rugaminti atat de fierbinti incat
Ar intuneca minti si totusi
Nu mai pot sa vad in ochii tai ce simti
Si-mi vine sa plang dar strang din dinti
Si-atunci cuvintele sunt lacrimile sufletului meu
Dar numai eu stiu daca mai e sau nu al meu
Sau nici eu nu mai stiu oricum mi-e greu
Sa las totul in urma
Caci tu mi-ai furat visul
Si-acum ma confrunt cu abisul in care-am cazut
Si vreau sa te intreb:
"Cate suflete te-au urmat si s-au pierdut?"

november...

noiembrie...da noiembrie este o luna buna.
interviul pentru job, care a decurs bine, putin diferit fata de ce ma asteptam eu, dar totusi sunt intr'o alta lume..., raspunsul la interviu...m'a tinut in suspans 3 zile, dar s'a meritat. am fost acceptata si sunt cea mai tanara angajata dintr'o companie internationala. se pare ca toti anii in care mama ma forta sa invat franceza s'au dovedit a fi folositori, telenovele au si ele partea lor buna, multumesc mami pentru ca ma punea sa ma uit pentru tine la ele ca sa iti pot povesti ce s'a intamplat, lectiile de "cultura civica" din liceu, anii de ospatarie nu au fost unii irositi, am invatat cum sa cunoasc oamenii si cum sa ii conving si, nu in ultimul rand, intr'adevar o recomandare poate schimba multe lucruri.
am reusit, multumita persoanei iubite, sa aranjez casutza in care ne impartim viatza...
am terminat, in sfarsit, proiectul de la scoala (6 saptamani de nervi, oboseala, stress si lucru intr'un mediu placut dar cu oameni care nu au nici cea mai mica idee legata de ceea ce trebuie sa faca sau despre ceea ce afirma ca deja detin toate informatiile necesare).
am inceput orele de daneza, o limba destul de complicata, pentru ca ceea ce citesti este cu totul diferit de ceea ce scrii, o litera se pronunta in inspe mii d feluri, iar diferenta dintre vocale este una aproape insesizabila. dar totusi imi place. ma provoaca. si daca tot am terminat proiectul de la scoala si mai am ceva timp pana incept munca, adevarata provocare la momentul acesta, de ce sa nu accept provocarea.

acum pot intr'adevar sa afirm ca sunt multumita, ca sunt impaca, ca tot ceea ce mi s'a promis ca voi gasi in clipa in care voi veni aici s'a indeplinit, ca am langa mine o persoana extraodinara, ca sunt implinita. dar sa nu uitam ca esenta umana intotdeuna cere mai mult...

ce spun astrele...

astrele spun ca perioada si, respectiv, luna in care te'ai nascut sunt cele mai propice pentru tine. atunci poti lua cele mai bune decizii legate de viatza ta, de cariera ta etc etc etc, viatza ta este roz toata, ai parte de intamplari fericite si frumoase. asta imi spunea si horoscopul meu... bullshit. luna octombrie nu a fost pentru mine una propice, una frumoasa sau una care sa imi aduca cine stie ce bucuri. a fost o luna obisnuita ca celelalte 9 care au trecut...desi cred k din alea 9 mai scad vreo 3 asa...
cand eram mica ma bucuram atunci cand venea ziua mea...stiam ca o sa primesc cadouri, ca o sa mananc multe dulciuri, ca o sa mi se indeplineasca cele mai arzatoare dorinte...doamne cat de mult imi lipsesc parintii mei acum...
anu acesta...anu acesta deja am descris cum a fost ziua mea. cat despre restul lunii...a debutat frumos, s'a transformat intr'o luna obisnuita...scoala, acasa, scoala, acasa, iesiri in week'end...apoi devenit o luna frustranta...un proiect foarte mare si foarte solicitant la scoala, multi nervi tociti, evenimente socante, cheltuieli neprevazute, multe e'mail'uri de genul "multumim pentru ca ati aplicat pentru job'ul oferit de catre firma noastra, dar nu intruniti conditiile necesare"...dar totusi a adus si o veste buna: un interviu pentru un job. in sfarsit...