running out of time

Poate este doar luna Februarie de vina, dar eu am impresia ca nu mai am timp. Nu mai am timp sa imi termin proiectele personale, nu mai am timp sa am grija de mine, nu mai am timp pentru proiectele de la munca, pentru scoala...
Nici nu am ajuns bine acasa din Romania si deja trecem in luna Martie...ce ciudat este. Parca timpul a zburat. Ma simt prinsa intre orele plictisitoare de la scoala - uneori ma uimesc cat de prost educati pot fi danezii - , lungile ore de munca si timpul tot mai scurt pe care il acord somnului si singura metoda de a evada este aceea de a intra intr-o stare profunda de nepasare.
Nepasare fata de munca, fata de scoala, nepasare fata de mine. Cred ca am imbatranit :) nu mai am nici macar energia necesara pentru a ma urni de pe canapeaua atat de confortabila. Petrec minute in sir gandindu-ma cum pot sa scap mai repede de toata munca, dar apar alte ganduri in minte mea si ma las purtata de ele. Acord minute bune zilnic pentru a alege cu ce sa ma imbrac - recunosc ca aproape tot timpul sunt nehotarata in ceea ce priveste acest capitol, dar acum parca dureaza o vesnicie pana ma hotarasc - si sfarsesc prin a pune pe mine primul lucru care imi cade in mana.
Acum sunt la scoala si colega mea de grup scrie in disperare la raportul pentru proiect. Stau, ma uit si mintea mea pune la cale planuri odioase pentru a reusi sa fur inspiratia pe care o are ea. Doamne o sa rupa tastatura aia in doua. Scrie in disperare. Funny totusi ea crede ca si eu scriu la raport si se intrece cu mine cine scrie mai repede...
Maine am de predat 2 proiecte. Nici macar jumatate din ele nu sunt terminate...mai vreau timp. Revin la ideea mea cu ziua care trebuie sa aiba 30 si ceva de ore. Cer chiar atat de mult?! Eschimosii cum pot sa aiba noapte 6 luni si zi restul de 6 luni din an. Eu nu vreau atat. Vreau doar lumina 24 de ore si noapte restul de 12.