down the waterfall II

revenind in tonul ultimului post de pe blog...
deoarece imi pierd 3 saptamani p acasa mi`am zis sa trec si eu pe la facultate sa vad ce mai e nou, cand se dau examenele din sesiunea de restante, cum stau cu creditele, una alta...
ultima data cand am trecut acolo m`am interesat si am aflat ca sesiunea de restante se desfasoara in perioada 10-16 septembrie. "perfect !!!" mi`am zis in gand, examenul de conducere auto il aveam pe data de 4, terminam sesiunea si fugeam acasa pe 17...numai bine a picat...
dar, bineinteles, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ (romanul asta cat de destept a putut sa fie el)...ma duc de la examenul auto pe la facultate, ma uit la avizier...nimic, intru la secretariat - doamnele de acolo, ca orice secretare care se respecta, foarte ocupate si foarte deranjate de prezenta mea, al naibii solitaire - si aflu ca se afiseaza dupa data de 7 septembrie. stau putin ma gandesc...cam da cu virgula, examenele incep pe 10 si ei inca nu au afisat nimic...
ajung azi la facultate, la ora 15 00, doamnele de abia afisau listele. ma uit pe lista si incepe surpriza: primul examen pe data de 13 ("bun, sa ne uitam mai incolo"), incep sa curga examenele, unu sau maxim 2 in aceeasi zi ("eh, nu`i nimic si asa nu am decat 3 restante"), ma uit pe lista...ma uit pe lista... in sfarsit gasesc ce ma interesa...cel mai important examen, bineinteles cu decanul, se da pe data de 20..."stai ca nu e bine"...ma uit in jur si imi aduc aminte: universitatea ovidius constanta, numai la noi se poate asa ceva...
ajung acasa si ma impinge cineva sa imi dau drumul la gura: "am examen pe 20"...incep tipetele "nu o sa faci niciodata nimic cu viatza ta. trebuia sa iti dai examenele la timpul lor, nu sa pierzi vremea prin copenhaga. sa te vad ce o sa faci acum"...deja sangele imi ajunge in cap...tipetele se continua pe strada...nu ma mai pot controla...
dupa toata aceasta demonstratie nu imi vine in minte decat o singura intrebare: este atat de greu pentru un parinte sa isi sustina copilul? incerc sa gasesc un raspuns si nu prea pot...imi aduc aminte de diverse situatii, dar toate ma duc la o singura concluzie...atata vreme cat un copil nu face ce ii zic parintii - indiferent de situatie, ca e vorba de un examen, de o facultate, de un loc de munca, etc - parintii se simt lezati si nu isi sustin copii decat dupa ce acestia le demonstreaza ca au luat o hotarare corecta. chiar si acest lucru este putin probabil atata vreme cat parintii se conduc dupa ideea "invatati, invatati, invatati" si "las` ca stiu eu ce`i mai bine pentru tine".
so i`m down the waterfall again...sper sa dau cat mai repede de un baraj sau sa ajung la fund, pentru a ma opri din cadere...
and the only thing that could help me is away...